Sarea si zaharul creeaza dependenta

Un obicei alimentar nesanatos prezent in toate tarile civilizate este consumul excesiv de sare. Numeroase studii arata ca in Occident se consuma zilnic 10-15 g de sare pe zi fata de 2.4 g cat este necesar. Astfel 75% din sarea consumata de o persoana provine din alimente procesate, 10% din mancaruri naturale si doar 15% este sare adaugata in mancare in timpul prepararii sau consumarii ei. Sarea se ascunde in toate produsele industriei alimentare si, daca nu este trecuta pe ambalaje nu inseamna ca nu exista. Unele produse sunt saturate in sare (peste 1,25 g la 100 g produs) cum ar fi mezelurile, pestele afumat, branzeturile, sosurile, conservele si muraturile. Persoanele cu afectiuni cardiace, renale si gastrice este bine sa le evite sau sa le consume doar ocazional. Cu toate atentionarile din media cu privire la consecintele abuzului de sare, multi dintre noi continua sa o consume excesiv din cauza pervertirii gustului. Dimpotriva, din obisnuita gustului sarat,  avem tendinta de a manca si mai sarat, putandu-se spune ca sarea da dependenta, tot asa cum o fac  tigarile, alcoolul si drogurile. Un gust pervertit se educa greu si se schimba si mai greu. Oamenii nu sunt dispusi sa renunte la vechile obiceiuri alimentare decat daca au probleme de sanatate si nici macar atunci. Pentru cei doritori sa reduca cantitatea de sare, specialistii recomanda eliminarea alimentelor procesate si intoarcerea la o alimentatie naturala, bogata in legume si fructe. In functie de specificul mancarii preparate in casa, se poate suplini o parte din sare cu diverse condimente si ierburi aromate, ceapa si usturoi.
O situatie asemanatoare o intalnim si in cazul zaharului. In tarile industrializate consumul zilnic de zahar este de 100 g pe locuitor, cu toate ca  necesarul zilnic recomandat este de 50 g, iar o calorie din cinci provine direct sau indirect din zahar. Consumul anual pe locuitor este de 72 kg in SUA, 38-39 kg in UE, 28-29 kg in Romania, iar media mondiala este de 20 kg.
Dependenta fata de zahar se manifesta ca o atractie irezistibila pentru alimentele dulci. Pofta de zahar este cauzata de o foame puternica caracterizata de hipoglicemie, adica de un nivel scazut de glucoza in sange. Hipoglicemia intervine de obicei cand se consuma mult zahar concentrat, lipsesc fibrelor din alimentatie sau  proteinele. Pentru a se evita foamea puternica se recomanda un consum zilnic de cereale integrale, orez brun, quinoa si alimente care contin proteine: oua, peste, carne si leguminoase. De asemenea, este bine sa limitam consumul alimentelor cu zahar adaugat si sa controlam stresul, factor cu rol important in declansarea poftei de dulce. Dar, cel mai important este sa mancam la mai putin de 3 ore dupa ultima masa si sa nu asteptam pana ni se face foame. In momentul in care foamea ne stapaneste este foarte greu sa rezistam tentatiei de a manca ceva dulce, intrand intr-un cerc vicios. Astfel, imediat dupa ce mancam dulce ne creste glicemia, care insa scade brusc la scurt timp datorita secretiei puternice de insulina, conducand la hipoglicemie si la reaparitia senzatiei de foame.

 

Pericolul unui consum exagerat de sare

Necesarul zilnic de sare este de 2,4 g conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii, respectiv echivalentul unei lingurite. Un consum mic de sare nu este periculos pentru sanatate deoarece rinichii au capacitatea de a pastra nivelul de sodiu din organism prin reducerea cantitatii eliberate prin urina. Din pacate, in tarile civilizate consumul zilnic de sare este de 10- 15 g pe zi, de cel putin patru ori mai mult decat are nevoie in mod normal organismul. In aceste conditii putem vorbi despre un consum exagerat de sare pentru o parte insemnata a populatiei cu implicatii negative asupra sanatatii. Industria alimentara este cea raspunzatoare, majoritatea produselor alimentare procesate contin cantitati mari de sare, unele chiar periculos de mari. De ce folosesc producatorii sarea in exces? Ea este un excelent conservant,  ieftin si la indemana, iar adaugata la diverse produse le potenteaza gustul si contribuie la cresterea timpului lor de pastrare. Daca sarea folosita in bucatarie poate fi controlata, in schimb atunci cand consumam alimente din supermarket riscam sa ingeram cantitati ridicate de sare. 
Unele produse sunt campioane la continutul de sare: mancaruri semipreparate, supe instant, conserve, mezeluri, anumite bauturi, paine, muraturi, diverse sosuri si combinatii de legume uscate folosite pentru aromatizarea mancarii. Mezelurile contin 2,5- 9 g de sare/100 g produs, pestele afumat 1,5- 5 g de sare/100 g produs, branzeturile 1,8 g de sare/100 g produs, sosurile si conservele 1,5 g/100 g produs. Produsele mentionate sunt saturate in sare, iar o alimentatie bazata exclusiv pe acestea este periculoasa, iar pe termen indelungat perverteste gustul consumatorilor. Astfel oamenii simt nevoia sa adauge tot mai multa sare si in mancarea gatita acasa. Din dorinta de a face o mancare cat mai gustoasa asistam la un fenomen negativ de imitatie, in sensul ca unele ingrediente specifice industriei alimentare precum: sarea, zaharul, amidonul de porumb, sosul de soia au ajuns sa fie preluate si folosite excesiv in restaurante, dar mai ales in micile noastre bucatarii. Pervertirea gustului, in conditiile in care lipseste o minima educatie nutritionala, influenteaza decisiv comportamentul de consum al oamenilor cu implicatii negative asupra sanatatii lor.
O persoana care consuma sare in exces sufera de cele mai multe ori de hipertensiune arteriala, principalul factor de risc in cazul accidentelor vasculare, bolilor cardiace si insuficientei renale. Excesul de sare creste pofta de mancare, volumul de sange din circulatie si riscul de aparitie a edemelor. Pe langa toate acestea se produce o suprasolicitare a rinichilor. Consumul abuziv de sare mareste cantitatea de calciu eliminata prin urina, ceea ce poate duce in timp la aparitia pietrelor la rinichi si a osteoporozei. Sarea impiedica eliminarea acidului uric si inrautateste unele boli ca: reumatismul, guta sau eczemele. Un consum exagerat de sare poate determina cresterea aciditatii gastrice cu riscul de aparitie a ulcerului si al cancerului gastric.

Ce sare consumam?

Toate rafturile supermarketurilor sunt pline de sare de bucatarie iodata. Si asta nu intamplator sau ca asa vor comerciantii, ci pentru ca legislatia din tara noastra impune comercializarea sortimentelor de sare imbunatatita cu iod. Astfel, HG nr.568/2002 justifica aceasta decizie prin necesitatea combaterii afectiunilor tiroidiene produse de deficientele de iod. Numerosi cercetatori si medici afirma ca folosirea compusilor sintetici cu iod, in special a iodatilor, pe termen lung duce la cresterea afectiunilor tiroidiene autoimune favorizand aparitia proceselor inflamatorii la nivelul glandei tiroide si a cancerului tiroidian. In Romania cand s-a luat aceasta hotarare erau 12000 de persoane bolnave de hipotiroidism, un numar relativ redus de cazuri care nu justifica acest demers. Probabil sunt interese banesti in iodarea sarii, altfel cum este posibil ca milioane de locuitori sa fie nevoiti sa consume iodati periculosi pentru a preveni imbolnavirea catorva mii de persoane de o afectiune nepericuloasa, care se poate vindeca printr-o simpla administrare de iodura de potasiu.
Aproape toate sortimentele de sare contin E535 si E536, ferocianura de sodiu si potasiu, substante chimice cu care se aditiveaza sarea pentru prevenirea aglomerarii ei. In plus, aceste ferocianuri sunt periculoase pentru sanatate deoarece se descompun la temperaturi de 80 - 90ºC si formeaza cianuri adica otravuri in adevaratul sens al cuvantului.Toate produsele alimentare procesate in Romania contin, de asemenea, sare iodata si ferocianuri astfel ca aportul de sare nesanatoasa este mult mai mare tinand cont de efectul de cumulare a  alimentelor.
Sarea de bucatarie care se gaseste in comert este un produs rafinat, super prelucrat chimic si se obtine prin recristalizarea sarii geme si macinarea ei in functie de granulatia dorita. Prin acest procedeu sarea isi pierde cea mai mare parte a elementelor minerale valoroase, precum calciul si magneziul, reducandu-si astfel considerabil valoarea nutritionala. 
Sodiu este un element foarte raspandit in natura, iar necesarul zilnic poate fi asigurat numai prin asimilarea naturala a acestuia din legume, fructe si eventual din alimentele de origine animala. Daca nu se poate renunta la adaosul de sare, este bine sa-l reducem si sa folosim sare gema, care este o sare naturala integrala, grunjoasa si neiodata. Pe langa faptul ca este bogata in elemente minerale si oligoelemente are si un gust deosebit. Nu se gaseste in supermarketuri, dar se poate cumpara de la magazinele naturiste si plafaruri. De asemenea, se poate consuma sare de mare nerafinata cu caracteristici asemanatoare cu a sarii geme, care are si proprietatea de a mari de cinci ori rezistenta la radiatii a persoanelor ce o consuma.