Filtrarea apei ramane o provocare

Filtrarea apei este procesul prin care diversi contaminanti fizico-chimici si biologici sunt indepartati in scopul obtinerii unei ape adecvate consumului uman. Pentru cei care nu dispun de o retea de alimentare cu apa potabila sau sunt nemultumiti de calitatea acesteia s-au dezvoltat sisteme de uz casnic pentru potabilizarea apei, constand in dispozitive diverse de filtrare si purificare a apei. Toate sistemele indiferent de complexitatea lor se bazeaza pe unul sau combinatii ale urmatoarelor procedee de filtrare: schimbatorii artificiali de ioni, filtrele cu carbune activ si osmoza inversa.
Apa dura este apa bogata in saruri de calciu si magneziu. Aceste saruri prin fierbere se depun pe vase, cazane si conducte, iar in combinatie cu sapunul formeaza compusi insolubili cu implicatii economice negative. Apa se dedurizeaza cu ajutorul unor dispozitive simple numite schimbatoare de ioni. 
Pentru consumul curent este indicata apa cu duritate medie.

Apa pura se obtine prin distilare sau prin osmoza inversa. Nu are un gust prea placut si este mai acida decat apa naturala. Distilarea presupune fierberea apei si condensarea vaporilor rezultati.  Prin osmoza inversa apa este fortata sa treaca intr-un sens printr-o membrana fina semipermiabila si din nou in sens invers, filtrandu-se astfel contaminantii. Este un sistem de filtrare prea eficient care indeparteaza aproape toate mineralele din apa. Nu este considerata alegerea potrivita pentru un sistem casnic de purificare. In plus, pentru obtinerea unui litru de apa este necesara aruncarea altor trei la canalizare, iar membrana de osmoza prezinta  riscul de a dezvolta microorganisme, fiind necesara curatarea ei regulata.
Apa pura este o apa moale adica este lipsita de minerale (calciu, magneziu) si electroliti (potasiu, sodiu, clor). In cazul in care este folosita la gatit, apa pura fiind un bun solvent extrage nutrientii din alimente. Pentru ca procedeaza la fel si cu macroelementele din organism, apa pura este contraindicata consumului curent. Favorizand eliminarea mineralelor si electrolitilor benefici sistemului cardiovascular, apele moi constituie factor de risc in aparitia afectiunilor cardiovasculare. Agentia de Protectie a Mediului din America considera apa pura o apa moarta, foarte agresiva ce tinde sa dizolve substantele cu care vine in contact, chiar si unele metale. Apa pura poate fi folosita cu succes pe perioade scurte de timp pentru detoxifierea organismului, ca mijloc de extragere a otravurilor din corp.
Ph-ul este un parametru chimic si masoara  concentratia ionilor de hidrogen. Are valori cuprinse intre 1 si 14. O valoare mai mica de 7 semnaleaza caracterul acid al apei, iar una peste 7 indica o apa alcalina.
Apa potabila trebuie sa aiba un pH cuprins intre 6.5 si 8.5. Apele acide au tendinta de a coroda conductele si robinetii, iar apele alcaline au un gust neplacut si amarui. Apa potabila din Bucuresti are un pH de 7.3- 7.5 conform informatiilor de pe site-ul oficial al institutiei Apa Nova.
Ph-ul normal al sangelui este de 7.35 si daca coboara la valoarea neutra de 7 organismul intra in coma si moare. Celulele din care este compus organismul sunt usor alcaline si pentru a-si desfasura  activitatea normala ele trebuie sa-si pastreze alcalinitatea. Multe din alimentele pe care le consumam cresc aciditatea organismului putand determina tulburari ale echilibrului acido-bazic. O dieta bogata in produse de origine animala, in  zahar si in faina alba este considerata acida. Apa alcalina neutralizeaza deseurilor acide intrate sau produse in organism, care ulterior sunt eliminate sub forma de urina sau transpiratie. Teoria conform careia dezechilibrul acido-bazic este cauza multor boli in organism este imbratisata de multi specialisti din lumea medicala.
Apa alcalina se obtine prin electroliza apei de la robinet cu ajutorul unui ionizator. Din pacate, prin ionizare apa se imbunatateste cu ioni de calciu si magneziu benefici sanatatii dar si cu ioni de sodiu, oricum prezenti in exces in dieta noastra.
Paradoxal, desi s-au facut investitii foarte mari, nu s-a reusit conceperea unui filtru care sa retina orice poluant. In conditiile in care asistam la cresterea numarului de poluanti si la schimbarea permanenta a lor, pentru o filtrare eficienta se folosesc combinatii de filtre. Indiferent de procedeul folosit toate filtrele prezinta riscul de contaminare bacteriana, fiind foarte important sa fie respectate cu strictete durata si conditiile de functionare stabilite de producator.
Ramane o mare provocare pentru omenire calitatea apei pentru ca printr-o filtrare superioara apa se demineralizeaza, moare si devine impropie consumului. Poate este mai important sa alocam timp si resurse pentru protejarea apei impotriva poluarii si nu sa construim filtre super performante.